Arta armelor tradiționale japoneze
Bō, jō, bokken și tantō — armele clasice ale școlilor japoneze, lucrate prin kata și exerciții în pereche. Nu este luptă liberă: distanța, precizia și controlul preced viteza.
Grupe de vârstă: Adulți.
Kobudō (古武道, „calea marțială veche”) este numele sub care sunt grupate în Japonia artele clasice cu armă albă: kenjutsu — sabia, jōjutsu — bastonul scurt, bōjutsu — bastonul lung și tantōjutsu — cuțitul. Nu este o disciplină nouă alipită programei, ci componenta de arme care a însoțit dintotdeauna școlile de Aikibudo.
Lucrul cu arma schimbă felul în care înțelegi tehnica fără armă. Distanța devine măsurabilă și necruțătoare: un pas greșit nu mai înseamnă o priză ratată, ci o lovitură primită. Din acest motiv, armele sunt de secole instrumentul prin care se predau maai — distanța corectă, și zanshin — atenția care nu se stinge după terminarea tehnicii.
Tantō, cuțitul de lemn, este prima armă din programă. Fiind scurt, iartă greșelile de control și permite lucrul apropiat pe tehnici de dezarmare (tantō-dori) care se regăsesc direct în Aikido și Ju-Jutsu.
Bokken, sabia de lemn, este arma de referință. Din tăietura de bokken derivă majoritatea mișcărilor de mâini din Aikido; suburi — tăieturile repetate — construiesc postura, respirația și axa corpului.
Jō, bastonul de 127 cm, adaugă schimbările de priză și tranzițiile dintre capetele armei. Este arma cea mai completă tehnic și cea mai potrivită pentru lucrul în pereche.
Bō, bastonul de 182 cm, vine la final. O pârghie de aproape doi metri cere forță de trunchi și umeri consolidată și un control al vârfului pe care nu îl ai în primii ani de practică.
Kobudō se practică prin kata, suburi și forme în pereche — kumi-tachi, kumi-jō, tantō-dori — cu distanță controlată și fără contact la corp. Nu există sparring liber, nici pentru adulți, nici pentru copii.
Motivul este simplu și nu ține de tradiție, ci de anatomie. Un bokken în tibie sau în degete rupe. Un bō de 182 cm scăpat lateral ajunge la doi metri distanță, în capul altcuiva. Singurele sisteme care fac contact real cu arma folosesc fie armură completă și shinai de bambus, ca în kendo, fie arme din spumă.
Cine caută competiție cu arme are nevoie de un sistem construit pentru asta, cu echipament dedicat. Kobudō dă tehnica, precizia și înțelegerea distanței — nu adrenalina meciului.